Oltul este unul din cele mai lungi cursuri de apă din România: izvorăşte din Carpaţii Orientali (munţii Hăşmaşu Mare) şi, după un parcurs de 787 km, se varsă în apele Dunării. Din timpurile ocupaţiei Daciei de către Romani, Oltul a păstrat pe malurile lui numeroase vestigii romane: Castra Traiana (satul Sâmbotin), Rusidava (Drăgăşani), Arutela (lângă mănăstirea Cozia, în comuna Bivolari-Călimăneşti), etc. Între 1717 şi 1722, austriecii au folosit valea Oltului pentru a deschide pe malul drept „via Carolina”, drum comercial între Transilvania şi Oltenia.

Resursele naturale ale văii Oltului sunt numeroase şi căutate din vremurile cele mai vechi: lacurile cu peşte din regiunea Drăgăşani, sarea extrasă de la Ocnele Mari încă din vremea Dacilor şi izvoarele de apă minerală ale staţiunilor termale Călimăneşti-Căciulata, Olăneşti şi Govora.

Valea Oltului este, de asemenea, un loc unde sunt concentrate mai multe mănăstiri cu mare valoare artistică: Cozia, Horezu, Cornetu, Govora, Bistriţa, Surupatele, Arnota, Episcopia Râmnicului şi Frăsinei. Pe versaţii muntelui Cozia, în împrejurimile celebrei mănăstiri şi a staţiunii termale Călimăneşti, se găseşte o rezervaţie botanică şi forestieră de 5000 ha, cuprinzând o floră endemică rară, specii de animale pe cale de dispariţie şi stânci deosebit de interesante din punct de vedere geologic.